Nota: Acest filmulet este un pamflet si trebuie tratat ca atare (si cere cunostinte medii de limba engleza).

Am plecat joi pe la pranz cu trenul pana la Ploiesti (un accelerat pentru ca nu mai exista nici un InterCity Braila – Ploiesti) de unde a venit si m-a luat prietenul respectiv cu masina. Mi-am promis ca n-o sa mai merg niciodata singur cu trenul,. decat daca are priza sa-mi tin laptopul “in viata” pe tot parcursul calatoriei, cu castile date la maxim si bine infundate in urechi.

Mi-am luat bilet la clasa I, incercand sa evit taranimea (aglomeratie, galagie, mirosuri dubioase, caldura, prostie umana tipica societatii romanesti), insa planul meu a esuat complet. Pe langa primele “simptome” din paranteza, am avut parte din abundenta de ultimul. De la persoanele din capatul celalalt al vagonului, care se certau pe teme religioase (complet imbecile subiectele, adevarate confruntari intre “crestini” si “necrestini”, cu argumente penale), la diversi comentatori sportivi (care n-au ajuns la pubertate, dar au pierce-uri si diverse “accesorii”), la cupluri care se “joaca in moduri dubioase”, la baba din fata, care pur si simplu si-a scos ciorapii si i-a bagat in poseta in fata mea, care nu facea diferenta intre o lanterna si un binoclu cand a venit un surdo-mut sa-si vanda marfa, insa a cumparat de la el altceva mai ieftin, iar in cele din urme s-a dus sa-si “fumeze” batranetea dupa cateva “vorbe de intelepciune” (vorba celor de la Parazitii din melodia Tu nu contezi “Detest crestinii care fura injura si tin post”), la alti “crestini”, care vorbeau la telefon despre cum sora i-a gresit asa de mult si a facut-o sa pacatuiasca cand a tras-o de mana inaintea spovedaniei si alte prostii de genul pentru care nu mi-am obosit mintea sa le retina. Oricum ati inteles ideea, sper…

Joi seara si vineri mai toata ziua m-am relaxat regeste, stand in pat, iar seara am iesit in oras. Ma taiase pofta de un kebab si in fata unui local apar doi tipi, cu care am avut “un dialog interesant”:

Unu’ din tipi: Baieti, sunteti cumva din zona?
Eu: Nu, turisti.
El: Avem ceva fete de bagat “la bucluc”. Va intereseaza?
Eu: Nu… (interesanta expresia, n-am mai auzit-o pana acum)
El: Hai ma. Sunt bune, ieftine si fac “tot tacamu’”!
Eu: Tot, nu.
El: Va platesc ele pe voi, nu trebuie sa le dati nici un ban, ca au chef!
Eu: Nu, mersi.

Dupa ce s-a mai rugat tipu’ vreo cinci minute de mine, a renuntat in cele din urma. Peste putin timp ne-am reintalnit cu cei doi si cu “fetele” care aratau ca doua scobitori penale, fara dinti in gura (ce-ti mai e si cu traficul asta de carne vie). Si daca tot suntem pe subiect, trebuie sa mentionez de doua “domnisoare onorabile” de la mine in cartier, in care una incerca s-o convinga pe cealalta sa mearga cu ea “la Spania”.

Si ca sa inchei am vazut-o pe Narcisa Suciu intr-un Pub. Arata mai rau decat in poze sau la TV, evident…

PS: La intoarcere a fost bine, m-am intors cu masina sambata seara.

1. Numele tau de familie ramane neschimbat.
2. Garajul este al tau pe de-a-ntregul.
3. Planurile de nunta se rezolva de la sine.
4. Ciocolata este doar o alta gustare.
5. Poti sa devii presedinte.
6. Niciodata nu poti sa fii gravid.
7. Poti purta un tricou alb intr-un parc acvatic.
8. Poti sa nu porti nici un tricou intr-un parc acvatic.
9. Mecanicii de automobile iti spun adevarul.
10. Lumea intreaga este toaleta ta. Niciodata nu trebuie sa conduci pana la o alta statie de benzina ca sa cauti o toaleta deoarece aceasta in care esti este prea scarboasa.
11. Nu trebuie sa te opresti sa te gandesti inspre ce parte trebuie sa invarti o piulita sau un surub.
12. Acelasi loc de munca, salariu mai mare.
13. Ridurile adauga caracter.
14. Rochia de mireasa – $5000. Inchirierea unui frac – $100.
15. Oamenii nu se holbeaza niciodata la pieptul tau atunci cand vorbesti cu ei.
16. De la tine se asteapta practic sa mai scapi ocazional “cate un sunet” bine armonizat…
17. Pantofii noi nu taie, jeneaza sau mutileaza piciorul.
18. O singura dispozitie sufleteasca mereu.
19. Conversatiile telefonice se termina in exact 30 de secunde.
20. Stii tot felul de lucruri despre tancuri.
21. O vacanta de cinci zile necesita o singura valiza.
22. Poti sa-ti deschizi toate borcanele.
23. Esti coplesit cu laude pentru cel mai mic act de gandire.
24. Daca cineva uita sa te invite, el sau ea mai poate inca fi prietenul tau.
25. Lenjeria intima costa 27 RON trei perechi. (nu-i asa ca ai facut socoteala in gand, sa vezi daca se potriveste?)
26. Trei perechi de pantofi sunt mai mult decat suficiente.
27. Nu ai aproape niciodata probleme cu cureaua de pantof in public.
28. Nu esti capabil sa vezi cute pe hainele tale.
29. Totul de pe fata ta ramane in culoarea originala.
30. Aceasi freza tine ani de zile, poate chiar decenii.
31. Trebuie sa-ti razi doar fata si gatul.
32. Te poti juca cu jucarii toata viata ta.
33. Burta de obicei iti ascunde soldurile mari.
34. Un portofel si o pereche de pantofi de o singura culoare pentru toate sezoanele.
35. Poti purta pantaloni scurti, indiferent de cum iti arata picioarele.
36. Poti sa-ti “faci” unghiile cu un briceag.
37. Ai libera alegere privitor la a-ti lasa mustata.
38. Poti sa faci cumparaturile de Craciun pentru 25 de rude in ziua de 24 decembrie in 25 de minute.

Dupa lista aceastam se pare ca nu-i de mirare ca barbatii sunt mai fericiti!

Nota: Ideile sunt luate dintr-o prezentare PowerPoint primita pe mail, cu mici modificari facute de mine.

Sunteti de acord? Daca da, de ce? Si daca nu, iar de ce?

Am fost contactat de vreo doua ori in ultima luna. Prima oara de un tip care voia un mic CMS (imi explicase el ceva detalii) si am acceptat sa batem palma la 200 de euro. Dupa cateva zile, a disparut. Un al doilea, dorea un site pentru agentia sa de turism (nu cred ca exagerez, insa o astfel de afacere este una profitabila si cere un site de calitate) care, dupa ce-mi spune cerintele (design, animatii, panou de administrare si altele), pe care le-am scos greu de la el, afirma ca nu stie cat sa ceara si dupa ce-i trantesc un pret (350 euro, ca sa scot macar un 250), nici ca mai da vreun semn de viata. Ca sa nu mai zic ca mai aparuse unul care “din pacate nu avea banii pe moment”. In fine…

Cel mai bun raspuns pentru intrebarea din titlu insa, se gaseste intr-un articol din Evz. Citez:

“Potrivit lui Varujan Pambuccian, preşedintele Comisiei de IT&C din Camera Deputaţilor, un profesionist creează un site contra unei sume de 7.000-10.000 de euro.”

Poate prin articolul asta o sa se trezeasca mai multi oameni la realitate, sa inteleaga ca un site complex facut de la 0 nu e chiar floare la ureche, ci e de muncit la el, drept urmare trebuie platit cum trebuie. Si nu cred ca eu sunt cel care exagerez…

PS: Sper sa-mi fac si eu un portofoliu curand.

In primul rand vizionati filmuletul care a avut succes in aceasta perioada, “Incompetenta – Alianta Maro“:

In al doilea rand, ascultati-l pe Mircea Badea (am zis-o si p-asta) in melodia celor de la Parazitii, “Politicianul roman“:

Si in al treilea rand, cititi ce afirma  pensionarul, bancherul, manelistul,profesorul, scriitorul, cântăreţul şi sportivul in ziarul Cotidianul:

Pensionarul. Deşi doar o singură dată în istoria personală postdecembristă a refuzat să meargă la vot, întrucât nu avea nimic de ales între Corneliu Vadim Tudor şi Ion Iliescu, dr. Emil Ciubotaru din Câmpulung Moldovenesc încă nu a luat hotărârea dacă îşi va pune votul în slujba naţiei la europarlamentarele de duminică: „Dacă nu mă duc, atunci iese Becali. Oricum, cine pleacă europarlamentar la Bruxelles se duce pentru bani, au 4-6.000 de euro pe lună, şi când ajung acolo fac ce ştiu ei mai bine. Stau pe la colţuri şi nu au nici o opinie, devin anonimi care se pierd în marea masă, nici vorbă să se lupte pentru noi, să se bată cu pumnul în piept pentru noi, că aşa ne e nouă felul şi aşa o să murim.
Ei nu ştiu să facă ceva în ţară, d-apoi acolo!”.

România ar putea fi importantă în Parlamentul European, continuă dr. Emil Ciubotaru, doar suntem a 7-a ţară ca populaţie din Europa, dar cine să se ducă acolo valoros să ne reprezinte? Cum ar fi dacă şi România ar avea oameni în Parlamentul European care să se lupte pentru ea, cum şi-au susţinut polonezii agricultura. În schimb, noi murim de foame, de 20 de ani tot vorbim de agricultură şi de turism şi nimeni nu face nimic. Fură şi la revedere!”, nu mai vede nici o soluţie dr. Ciubotaru. Şi totuşi ar mai fi una: „De vot cenzitar avem nevoie, să voteze oameni în cunoştinţă de cauză, nu oricine”.

Sportivul. Violeta Beclea, vicecampioană olimpică la atletism, îşi va exercita dreptul şi va arăta responsabilitatea duminică, la vot: „Toată lumea comentează pe la colţuri, când văd sondajele cu prezenţa la urne se declară consternaţi, dar nu s-ar duce să voteze”. Din păcate, spune Violeta , n-a văzut europarlamentarii care candidează din nou să-şi fi expus rezultatele şi nici nu a văzut intervenţiile lor de la Bruxelles, însă dacă nu au făcut-o, ştiu ei ce ştiu: „Poate nici ei nu cred că au făcut ceva extraordinar, că alfel ar fi spus-o, dar poate sunt printre ei tineri de mare calitate care pot să facă lucruri frumoase, grozave la Bruxelles”. Se va prezenta la urne oricum, pentru că, spune ea, părinţii săi au educat-o să aibă foarte multă speranţă şi să-şi dorească mai mult: „Vreau să cred că de data asta aceşti europarlamentari chiar vor face ceva”.

Profesorul. Dorin Răduţi, profesor de istorie la Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Petroşani, n-are nici un gând să calce pragul centrului de votare duminica aceasta. Şi de ce ar face-o? spune el: „Sunt prea decepţionat de clasa politică românească, în plus Bruxelles-ul e prea departe de Petroşani, dar şi de Bucureşti, acolo sunt chestiuni globale, se duc europarlamentari că trebuie să fie şi cineva de la noi acolo, dar să nu ne păcălim că se vor tăvăli pentru ţărişoara lor. Ei se fac europarlamentari că asta e o bună rampă de lansare în sânul partidului, în funcţiile Guvernului, uitaţi-vă la doamna Monica Ridzi, acum e ministru în guvernul Boc”.

Iar în ce priveşte activitatea lor la Bruxelles, profesorul Răduţi nici nu crede că va schimba viaţa omului de rând: „Să luăm spre exemplu învăţământul care e subfinanţat şi nu mă refer acum la salariu, că nu mor de foame, ci la dotare, la programă, la manuale. Şi apoi, n-am văzut încă omul care să intre în politică în Armani şi să iasă în Armani. Nu, toţi intră în izmene şi ies în Armani”. Profesorul Răduţi crede că va fi iarăşi o catastrofă prezenţa la vot, dar asta nu-l poate determina să păşească în centrul lui de votare: „Chiar aş fi încântat să văd un om politic că face ceva la Bruxelles, că România e respectată, le doresc tot succesul din lume, dar mesajul politic pe care mi-l bagă în urechi nu are nici o legătură cu realitatea”.

Manelistul. Vali Vijelie a scrutat atent şi competent oferta din galantarul politic pentru europarlamentare şi a ales cel mai de încredere produs electoral: „Eu, când am timp, urmăresc ştirile şi în maşină, în timpul mersului, conduce şoferul şi eu mă uit la ştiri. Un om care îmi place mie din politică e Miluţ, e un domn care poate face lucrurile să meargă”. Despre toţi ceilalţi care promit că vor schimba faţa României crede că se poartă cu electoratul ca şi cu o gagică. „E ca şi când iei o gagică la vrăjeală, îi spui «tu eşti viaţa mea» şi după ce ţi-ai făcut treaba cu ea, îi spui «stai, că mă sună soţia». Eu sunt un om cu picioarele pe pământ, că dacă eşti visător şi pluteşti, te bate vântul!”, vorbeşte Vijelie din viaţă, nu din cărţi.

Dacă n-o să-i facă familia program, o să se ducă la vot, dar mari speranţe n-are, că doar şi Parlamentul European tot ca un fel de formaţie de manele funcţionează: „Dacă trimiţi un europarlamentar bun, care vrea să facă ceva, el poate să propună, dar şi eu am o formaţie cu 10 angajaţi şi le spun că vreau ceva, iar ei îmi spun că nu se poate, că n-au timp, că n-au chef”. Vali Vijelie nu s-ar băga nici cu slujbe în politică: „Vrei dureri de cap, bagă-te în politică. Politica nu e ca râia, nu e ca păduchii, că de astea mai scapi. E ca SIDA, de care nu mai scapi niciodată”.

Scriitorul. Chiar dacă încă nu s-a dezmeticit cu totul din hipnoza pe care au exercitat-o asupra lui cele trei cărţi pe care abia le-a scris şi nu a urmărit campania pentru europarlamentare, Nicolae Breban va merge duminică la vot: „Îmi pun speranţe mari în Parlamentul European, pentru că acesta e cel care poate regla abuzurile care se fac în România. În plus, acolo e şi o formă de şcoală pentru parlamentarii noştri, căci vor trăi în zone vechi de civilizaţie şi vor învăţa câte ceva”. Nicolae Breban îşi poate explica uriaşele procente ale absenteismului la vot, „oamenii s-au descurajat în aceşti ultimi cincizeci de ani, li se pare că votul lor nu funcţionează, dar funcţionează foarte bine”, însă ceea ce îl înfurie este snobismul electoral al tinerilor: „Uneori acesta ia forma cinismului vesel, foarte neplăcut de altfel, şi instalează un fel de negativism.

Foarte mulţi tineri au crezut că odată cu libertatea vin şi bogăţia, dar şi aplicarea legii, însă libertatea e o formă goală, în străinătate au durat secole vegherea democraţiei şi străduinţa de a aplica legea. Tinerii se admiră în oglindă că nu merg la vot, cred că e maturitate, dar de fapt e un semn al catastrofei particulare şi de grup, căci nu te ajută nimeni dacă nu te ajuţi singur”. Paradoxal, spune Nicolae Breban, în dictatură statul te mai ajută, prin egalizare, dar în democraţie nu: „Aici dacă nu pui osul la treabă te trezeşti la periferia societăţii“.

Bancherul. Când vine vorba de votat, Bogdan Baltazar îşi şterge dezamăgirea şi lasă doar simţul civic să vorbească: „Deşi partidele politice nu au reuşit să facă clare publicului problemele europene, să ne spună mizele prezenţei lor acolo, că aşa, să ia o diurnă bună, se duce oricine, deşi partidele însele nu par convinse de importanţa Parlamentului European, e o obligaţie de minim civism să te duci la vot. Scepticismul oamenilor se justifică dacă te uiţi la clasa politică şi la modul în care au performat partidele în campania electorală, care a fost neclară, ştearsă. Cei inteligenţi nu se duc la vot pentru că trec printr-un proces de gândire care-i conduce la dezamăgire, iar ceilalţi sunt indiferenţi faţă de ce li se întâmplă”.

Cântăreţul. Dan Bittman nu vede rostul unei noi ştampile aplicate pe buletinul de vot: „E ca şi când ai vrea să-ţi cumperi o maşină nouă şi nu ai de ales decât modelul pe care îl vezi de 20 de ani şi pe care vânzătorul ţi-l prezintă ca fiind de ultimă generaţie”. De aceea nu ştie dacă o să se ducă la vot, deşi până acum a votat conştiincios. „O să chibzuiesc bine de tot înainte să iau o hotărâre. Oamenii pe care-i văd nu vor fi suficient de buni negociatori, din moment ce nu au reuşit să facă ceva în ţara lor. România e o ţară victimă, o ţară care n-a avut nici un proiect, toate proiectele au fost pe 2-3 ani, pe sistemul dai şi fugi. Şi în Parlamentul European România va avea o situaţie nefavorabilă, nu va avea, din postura de ţară subdezvoltată, argumente. Din momentul în care nu există un proiect comun, soluţia pentru România ar fi ca fiecare să facă ce poate mai bine la locul său, eu aşa fac şi alţii ar trebui să se gândească la fel”.

Actriţa. Mariei Dinulescu i-a crescut dorinţa de a merge la vot odată ce a aflat de candidatura Elenei Băsescu la europarlamentare: „În mod sigur mă voi duce la vot. Suntem responsabili faţă de viaţa noastră şi trebuie să avem o poziţie faţă de lucrurile care ni se întâmplă. Mi se pare un lucru foarte important mai ales atâta vreme cât candidează Elena Băsescu. Este un exemplu total nepotrivit, sunt atâţia tineri care se pregătesc, studiază, fac sacrificii pentru a ajunge acolo unde a ajuns ea fără să fi făcut nici un efort. Mie îmi place foarte mult Traian Băsescu, dar, prin faptul că acceptă această situaţie de acum, mă face să mă gândesc de zece ori înainte să-l votez”. Actriţa spune că nici n-a simţit luna electorală prin care a trecut România: „Tot ce am simţit a fost legat de EBA. Nu sunt suficiente informaţii, oamenii nu ştiu nimic legat de aceste alegeri şi cred că de aici vine şi dezinteresul lor”. Maria Dinulescu ştie ce vrea de la cei pe care o să-i trimită la Bruxelles: „Noi în străinătate avem o imagine extrem de proastă. Ce mi-ar plăcea mie ar fi ca europarlamentarii să fie nişte oameni profesionişti, care să prezinte încredere. Dacă EBA intră acolo ar fi un exemplu de nepotism, ar arăta că noi la nivel politic nu suntem extrem de valoroşi”.

Regizorul. Alexandru Solomon, care a regizat „Marele jaf comunist”, nu pare prea convins să se ducă la vot: „Probabil că mă voi duce, cred că votul contează, cred că până la urmă ceea ce alegem ne afectează. Din păcate, oferta umană şi ideologică nu este prea interesantă”.

Deci? “Eh, lasa c-o sa-i credem din nou si mergem la vot…”

LA MULTI ANI ALEX!

Acum e randul vostru. Faceti articolul asta cel mai comentat de pe blog!

“Iubiti barbatii pentru ca ii vedeti ca pe niste suflete singure, ii iubiti pentru ca in ei vedeti viitorul copil si de aceea ii acordati atata iubire si afectiune.
Pentru ca se tund mereu ca sa arate impecabil pentru tine.
Pentru ca se barbieresc tot la doua zile ca sa nu irite tenul tau delicat si chiar daca au barba, ii iubiti pentru ca ii vedeti sexy.
Pentru ca saracii, chiar daca pana acum zece ani foloseau “gillet-ul” numai pentru a-ti arata ca si ei au fata la fel de fina ca tine, acum il folosesc pentru a-si depila toata blanita de pe corp.
Pentru ca rezista durerii fara sa varse nici o lacrima, atunci cand o fasie de ceara ii smulge parul de pe picioare si de pe piept.
Pentru ca va lasa sa le alegeti hainele cu care sa se imbrace.
Pentru ca sunt in stare sa umble ore in sir prin magazine doar ca sa care plasele.
Pentru ca mereu sunt impresionati de frumusetea ta, chiar daca abia atunci te-ai trezit si ai parul valvoi.
Pentru ca sunt cei mai buni soferi si se grabesc doar cand trebuie sa vina sa se intalneasca cu tine.
Pentru ca il suni si in doua minute este in fata casei tale, daca e nevoie.
Pentru ca iti iubeste familia ca si cum ar fi a lui.
Pentru ca glumele lui te fac sa zambesti chiar si in cele mai dificile momente.
Pentru ca sunt visatori si tu esti mereu visul lor cel mai important.
Pentru ca gresesc foarte mult, dar sunt primii care recunosc si stiu sa-si ceara scuze.
Pentru ca nu stiu sa minta si de aceea nici nu incearca sa o faca, pentru ca i-ai prinde foarte usor.
Pentru ca traiesc sportul ca niste copii de cinci ani.
Pentru ca iubesc rar, dar si cand iubesc, o fac din toata inima.
Pentru ca ar renunta la ultimii banii stransi pentru ultimul joc pentru PlayStation si sa-ti dea tie pentru ultimul parfum de la Armani.
Pentru ca sunt gelosi si te fac sa intelegi ca defapt te iubesc.
Pentru ca fac sex gandindu-se la tine si nu cum faci tu, gandindu-te la Brad Pitt .
Pentru ca stiu cand e momentul sa bea si cand e momentul sa te lase pe tine sa o faci.
Pentru ca stiu sa faca cele mai bune masaje, chiar daca vin obositi dupa o zi de munca.
Pentru ca orice mancare ii vei face, va fi cea mai buna pe care a mancat-o in viata lui.
Pentru ca te lasa sa asculti George Michael la maxim, chiar daca ar rupe CD-ul.
Pentru ca e prima persoana care iti vede toate calitatile si e ferm convins ca nu ai defecte.
Pentru ca celulita ta de pe picioare si de pe fund il face sa te vada si mai sexy.
Pentru ca e primul care te incurajeaza sa faci ceva, pentru ca el are incredere in tine.
Pentru ca nu te intreaba cu cine ai vorbit azi la telefon si nici cu cine ai fost in oras sa bei o cafea.
Pentru ca asculta toate barfele despre viata sexuala a prietenei tale, chiar daca nu-l intereseaza deloc.
Pentru ca fara ei ati fi incomplete!

Cam astia sunt barbatii pe care ii iubim!”

Astept parerile voastre. Cat despre mine, pot spune ca ma regasesc in cateva din “pentru ca“-urile de mai sus.

Banuiesc ca v-ati dat seama ca acesta nu este doar un articol, este facut din dorinta de a interactiona mai mult cu voi cititorii, pe care va astept sa va lasati parerile printr-un comentariu si eventual, sa modific apoi postul cu ideile voastre. Sunt sigur ca multora le-ar prinde bine astfel de sfaturi practice si foarte utile in viata. Asadar, astept raspunsuri cu idei de-ale voastre baietilor si nu numai. Sunt sigur ca si parerile fetelor ne-ar prinde foarte bine, pentru ca ele stiu cel mai bine ce si-ar dori o fata sa primeasca cadou, chiar daca de multe ori gusturile sunt diferite si “nu se discuta“.

Sunt de asemenea convins ca multi nu prea se incurca si spun ca “gestul conteaza“. Intr-adevar, gestul conteaza, dar nu numai. Reactia sarbatoritei (in cazul unei reactii sincere si de bucurie) iti ofera o satisfactie foarte mare, dandu-ti seama ca ai reusit sa faci mai mult decat “un gest frumos“, facand din acel cadou mai mult decat “un simplu cadou“, asa ca ar fi cazul sa te implici (in adevaratul sens al cuvantului) atunci cand cumperi un cadou. De asemenea, sunt de parere ca un cadou trebuie sa fie cat mai unic si mai diferit decat cele la moda, comune si comerciale, care se cumpara cam la fiecare majorat sau zi de nastere.

Sa lasam la o parte insa parerile mele, eu vreau sa citesc ideile voastre, care sa fie cat mai scurte si la obiect, prin exemple concrete, pentru ca sunt sigur ca toti ati trecut prin asta. Am avea doua cazuri, asa ca va rog sa precizati in care din ele va incadrati (nu m-as supara sa comentati cu idei pentru ambele cazuri):

1. Cadou pentru prietena ta.
2. Cadou pentru o prietena / colega / tipa care te-a invitat la majorat / ziua ei de nastere (si o cunosti cat de cat).

Sper ca postul asta sa devina cel mai comentat de pe blog, asa ca “aruncati” cu idei, opinii si sugestii “de succes”.

“Iubiti femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila.
Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara.
Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele.
Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate.
Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc.
Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta.
Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno.
Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles.
Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat.
Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti.
Pentru ca se trag din fetite.
Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare.
Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga.
Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor.
Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti.
Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti.
Pentru ca-ti spun “te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie.
Pentru ca nu se masturbeaza.
Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine.
Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina.
Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii.
Pentru ca le innebuneste “Angie” al Rolling-ilor.
Pentru ca le termina Cohen.
Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie.
Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute.
Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit.
Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme.
Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate.
Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune.
Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz.
Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke.
Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame.
Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor.
Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm.
Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza.
Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale.
Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva.
Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.”

Eu zic ca are ceva dreptate omu’. Voi ce ziceti?

In concluzie: “Cand mai mergeti la Mc, sa mancati bine, fara maioneza si cu extra castraveti!” )