Cand am ajuns acolo, sincer, m-am cam speriat. Desi sunt pasionat de informatica (e cam singurul lucru care-mi place si mi-ar putea asigura viitorul), nu sunt asa de disperat. Am vazut o groaza de elevi care altceva nu aveau de facut decat sa discute tot felul de chestii cat mai complicate din lumea IT si sa-si piarda noptile in zonele cu internet si prize. Inteleg sa fii pasionat, insa cand ajungi intr-o zona montana eu zic ca e momentul sa te relaxezi, sa uiti de “servici” (desi suntem elevi, banuiesc ca nu sunt singurul care considera programarea un mod de “a lucra”). Insa asa sunt unii si nu-s eu in masura sa-i judec.

Cat despre sederea mea, pot sa spun ca a fost un relax total. Nu m-am stresat deloc cu concursul (am dormit doar doua ore inainte sa-mi prezint lucrarea, de la 7 la 9 dimineata) si nici nu m-am agitat prea tare, desi nu mi-au placut multe din deciziile juriului si nici clasamentul final, considerand ca alte lucrari erau mai valoroase. In fine. Vreau sa spun insa ca din multimea aia de “geeks”, am reusit sa gasesc si eu (foarte repede) cu cine sa stau si sa ma distrez. Am venit cu trei baieti de treaba din Braila si l-am luat si pe TheJudger din Focsani (o cunostinta mai veche de pe forumuri), iar apoi am cunoscut o gramada de baieti foarte de treaba din Salaj, Botosani (printre care si Andrewboy, alta cunostinta de pe forumuri, care ne-a surprins placut calificandu-se la Open si castigand in final locul 3), Cluj, Constanta, Buzau si chiar si Olt. Cateva poze:

Asta a fost pana in ultima zi a mea (duminica) si apoi am facut curatenie. A fost frumos si abia astept Infoeducatie 2010. Nu uitati, “what happens in Galaciuc, stays in Galaciuc“!

Si-i apare-n cale Banel Nicolita ba tata! (fluierat de taran). Mortal! )

Am plecat joi pe la pranz cu trenul pana la Ploiesti (un accelerat pentru ca nu mai exista nici un InterCity Braila – Ploiesti) de unde a venit si m-a luat prietenul respectiv cu masina. Mi-am promis ca n-o sa mai merg niciodata singur cu trenul,. decat daca are priza sa-mi tin laptopul “in viata” pe tot parcursul calatoriei, cu castile date la maxim si bine infundate in urechi.

Mi-am luat bilet la clasa I, incercand sa evit taranimea (aglomeratie, galagie, mirosuri dubioase, caldura, prostie umana tipica societatii romanesti), insa planul meu a esuat complet. Pe langa primele “simptome” din paranteza, am avut parte din abundenta de ultimul. De la persoanele din capatul celalalt al vagonului, care se certau pe teme religioase (complet imbecile subiectele, adevarate confruntari intre “crestini” si “necrestini”, cu argumente penale), la diversi comentatori sportivi (care n-au ajuns la pubertate, dar au pierce-uri si diverse “accesorii”), la cupluri care se “joaca in moduri dubioase”, la baba din fata, care pur si simplu si-a scos ciorapii si i-a bagat in poseta in fata mea, care nu facea diferenta intre o lanterna si un binoclu cand a venit un surdo-mut sa-si vanda marfa, insa a cumparat de la el altceva mai ieftin, iar in cele din urme s-a dus sa-si “fumeze” batranetea dupa cateva “vorbe de intelepciune” (vorba celor de la Parazitii din melodia Tu nu contezi “Detest crestinii care fura injura si tin post”), la alti “crestini”, care vorbeau la telefon despre cum sora i-a gresit asa de mult si a facut-o sa pacatuiasca cand a tras-o de mana inaintea spovedaniei si alte prostii de genul pentru care nu mi-am obosit mintea sa le retina. Oricum ati inteles ideea, sper…

Joi seara si vineri mai toata ziua m-am relaxat regeste, stand in pat, iar seara am iesit in oras. Ma taiase pofta de un kebab si in fata unui local apar doi tipi, cu care am avut “un dialog interesant”:

Unu’ din tipi: Baieti, sunteti cumva din zona?
Eu: Nu, turisti.
El: Avem ceva fete de bagat “la bucluc”. Va intereseaza?
Eu: Nu… (interesanta expresia, n-am mai auzit-o pana acum)
El: Hai ma. Sunt bune, ieftine si fac “tot tacamu’”!
Eu: Tot, nu.
El: Va platesc ele pe voi, nu trebuie sa le dati nici un ban, ca au chef!
Eu: Nu, mersi.

Dupa ce s-a mai rugat tipu’ vreo cinci minute de mine, a renuntat in cele din urma. Peste putin timp ne-am reintalnit cu cei doi si cu “fetele” care aratau ca doua scobitori penale, fara dinti in gura (ce-ti mai e si cu traficul asta de carne vie). Si daca tot suntem pe subiect, trebuie sa mentionez de doua “domnisoare onorabile” de la mine in cartier, in care una incerca s-o convinga pe cealalta sa mearga cu ea “la Spania”.

Si ca sa inchei am vazut-o pe Narcisa Suciu intr-un Pub. Arata mai rau decat in poze sau la TV, evident…

PS: La intoarcere a fost bine, m-am intors cu masina sambata seara.

Anii au trecut, insa provocarile inca mai apar din cand in cand si una dintre ele m-au facut sa scriu acest articol. Oana, una din cele mai bune prietene m-a provocat azi sa scriu un articol despre ea. Tin minte ca tot facea mici mistouri pe seama blogului si cum ca ar trebui sa scriu un articol despre ea ca sa-i arat cat de mult o ador. Dar astazi, chiar m-a provocat…

Atentie! Daca ai de gand sa ma faci/consideri ratat, sclav, pupincurist, obsedat, disperat sau alte sinonime ale acestor cuvinte  pentru ca scriu acest articol despre o fata, o buna prietena, mai bine apesi X-ul tab-ului in care te aflii.

Acum pot continua in liniste. Tin minte ca am cunoscut-o la inceputul iernii, in Decembrie anul trecut, chiar de 1 Decembrie daca-mi aduc bine aminte. Stateam pe net, nu stiu ce cautam si am dat de blogul ei. Am observat ca era din acelasi oras cu mine (Braila, splendoarea Romaniei) si avea un articol recent care m-a provocat sa-l comentez. Apoi, am facut cateva legaturi si mi-am dat seama ca o cunosc pe o prietena de-a ei, pe care am intrebat-o si mi-a confirmat banuiala. Imi amintesc ca i-am dat add pe mess si neavand idei (ca de obicei, ma streseaza sa-i dau add pe y!m vreunei tipe si apoi sa ma bag ca retardu’ in seama fara sa o cunosc si etc.), i-am spus: “Iti admir blogu’ )”. Bineinteles ca “replica” mea a dat roade si a dus la o conversatie lunga si interesanta…

Am continuat sa vorbim pe y!m, prin SMS-uri (datorita ei imi consum lunar cele 300 de SMS-uri incluse in abonamentul meu Orange si am invatat sa tastez rapid pe iPhone), la microfon, la telefon si peste putin timp ne-am intalnit de cateva ori si am devenit prieteni foarte buni. Acum, bineinteles, toti baietii o sa faca “Ba, esti prost. Daca-ti placea fata de ce nu te-ai combinat cu ea?”. Raspunsul meu e unul cat se poate de simplu: n-a fost sa fie. Si nu pot spune ca-mi pare prea rau, pentru ca nu se stie ce-ar fi fost daca am fi incercat altceva. Asa, m-am ales cu o buna prietena cu care nu mi-e rusine sa ies in oras alaturi de alti prieteni, pentru ca stiu ca atunci cand va deschide gura nu ma va face de cacat si cu care stiu ca pot sa vorbesc orice, oricand, oriunde. Probabil va ganditi acum “Ba esti si mai prost. Fetele/femeile sunt facute sa le combini si nimic mai mult. Sunt fiinte inferioare.”. si nu prea pot sa va condamn daca ganditi asa, pentru ca in general cam aveti dreptate (desi nu sunt misogin, cel putin nu inca). Din fericire, mai exista o sansa pentru toti/toate si cum speranta moare ultima, atunci o sa mor si eu odata cu ea, pentru ca momentan pot  spune din experienta ca mai exista fete cu ceva in cap si cu care ai ce discuta si pe care le poti numi prietene in adevaratul sens al cuvantului (pentru ca am parte de asa ceva, sa ma laud putin). 

Bineinteles, cum prieteniile sunt imperfecte pentru ca oamenii sunt fiinte imperfecte, ne-am certat de foarte muuulte ori, insa ne-am impacat de tot atatea ori. De fiecare data, unul dintre noi si-a luat inima-n dinti si-a pus mana pe telefon sau a dat dublu-click pe id-ul celuilalt si si-a cerut scuze. Probabil ca aceste mici certuri fac prieteniile mai puternice, nu stiu. Cam atat am avut de zis in seara asta, ca deja simt ca scriu din ce in ce mai mult si mi-e ca va plictisesc, asa ca e timpul sa zic noapte buna…

PS: Te-ai lamurit acum ca te ador? Ah si ca sa nu uit, ma tin si de-o promisiune mai veche: Ai fundu’ mare!

Traim in Braila si asta ne ocupa tot timpul!

Eu nu am cuvinte…daca voi aveti, nu ezitati sa comentati!

Primul lucru care l-am vrut din Carrefour a fost C-Ice-ul, pentru care am mers cu o zi inainte in Promenada Mall si n-am gasit decat 2 cutii. In fine, am cumparat 4 cutii de ceai si la iesire, spre ghiseul “Bancul de probe”, observ o coada interminabila de cateva zeci de persoane (nu exagerez, o sa vedeti in imaginile de mai jos). Toti cu caricioare, unele mai umplute, altele mai goale, insa toate aveau in ele produsul minune: un televizor cu diagonala de 21 inch (mai mic decat monitorul lu’ tata). M-am mirat de ce se ingramadeau toti sa cumpere acel produs, asa ca l-am intrebat pe un om mai in varsta, care mi-a raspuns simplu si la obiect, cu zambetul pe buze: “Pai e 2 milioane”.

Asa e in Romania, nici unul nu se lasa mai prejos si profita de orice promotie, fara sa-si dea seama ca probabil arunca in vant acei bani, produsul nevalorand nici macar jumatate din pret si durata sa de viata fiind extrem de scurta. Dar traim in Romania si nu toti si-au dat seama ca sunt manipulati prin aceste “promotii”, care de cele mai multe sunt doar niste “reclame” pentru ca vanzatorii sa scape de produsele din stoc.

Mi-a parut rau ca n-am avut o camera, insa am facut cateva poze cu telefonul:

Puteti observa din a doua poza, ca erau de fapt si mai multe comenzi (in asteptare) de astfel de TV-uri…

Si un lucru care sa confirme asta este telefonul de la Alex (prietenul cu care am fost mai devreme in mall) primit in timp ce adaugam tag-urile. Coada a devenit si mai mare, de la o intrare la cealalta, iar unii nu mai au doar un TV in cos, ci doua sau trei. E clar…

Tipul (Doru) a inceput sa prezinte sumar spectacolul de mai tarziu cu putin umor si dupa doua, trei priviri schimbate cu adecapa, am hotarat sa iau bilet. Pentru ca primul din fiecare clasa care cumpara, in loc sa plateasca 15 lei pe bilet, cumpara cu 10 lei un bilet de doua persoane nu am putut refuza. Asa ca (desi am fost singurul din clasa) pot spune ca am spart gheata si am cumparat. De asemenea pot afirma ca nu mi-a parut rau pentru banii cheltuiti.

De mult ne doream sa vedem “live” un spectacol de acest gen, asa ca a fost prima oara la un stand up comedy. Cand am ajuns la Casa Tineretului (nici nu stiam care e cand am luat biletul), am constatat ca era ceva lume care astepta sa intre, iar inauntru sala era plina. M-am mirat ca au reusit sa stranga atata lume. La noi in Braila sunt cam multi manelisti, cocalari, tigani asa ca nu ma asteptam deloc sa vad atatia oameni la un show de acest gen. 

In fine, ma cam enervasem la inceput crezand ca o sa fie un spectacol care va lasa de dorit si au mai si intarziat pe deasupra. Incipitul a fost un filmulet (nu cine stie ce caterinca), incat am crezut ca e o gluma proasta si ma pregateam sa plec. Dar au aparut ei pe scena si de aici a pornit totul…

Nu o sa va povestesc spectacolul pentru ca nu are rost daca nu e vizionat, mai ales live, insa o sa precizez ce am apreciat mai mult la ei si va recomand, daca aveti ocazia sa-i prindeti la voi in oras, nu-i ratati. 

In primul rand, mi-a placut ca sunt oameni sinceri si spun de la inceput lucrurilor pe nume, fara sa se ascunda in spatele unor aparente sau in spatele DEX-ului. De la inceput Doru a afirmat ca e fan Parazitii si a verificat cati mai sunt in sala ca si el. Atunci mi-am dat seama ca n-o sa-mi para rau ca am mers. Au avut niste parodii de exceptie si niste melodii alese perfect pentru haioasele “scenete” pe care le-au facut.  

Vreau sa precizez ca au fost foarte organizati, desi le-au mai scapat mici detalii (au gresit link-ul site-ului pe pliantul cu parerile personale) insa pot spune ca am ras ca niciodata. As putea afirma ca s-au ridicat la nivelul lui Teo, iar atmosfera a fost de exceptie, multi gustand cu placere glumele celor de la Spitalu’ 9. 

In concluzie, sper ca stand up comedy-ul sa se dezvolte mai mult in Romania, pentru ca nu cred ca ne strica si noua o portie serioasa de ras!

Sunt putin emotionat cu privire la acest prim blog meet, insa nu cred ca va strica si prezenta mea in aceasta atmosfera. Personal, nu cunosc nici un alt blogger brailean in afara de colegul meu, iar virtual, doar vreo 3, incluzandu-l pe Alexandru Petras, organizatorul acestei intalniri.

Intalnirea nu va avea o tema anume, de aceea Alexandru ne roaga sa propunem si noi cate o tema pe care sa o abordam.

De asemenea, “lista invitatilor este deschisă bloggerilor brăileni cât şi celor care nu au blog dar doresc să ne cunoască sau să afle mai multe despre blogging”. Inscrierile se fac aici. 

Pentru cei care vor sa sustina acest eveniment, va rugam sa puneti banner-ul nostru pe blog si vom fi recunoscatori. Cod (X)HTML:

<a href=”http://alexandru-petras.com/blog-meet-braila-02/” target=”_blank” title=”Blog meet Braila”><img src=”http://alexandru-petras.com/blog/wp-content/uploads/2008/11/blog-meet-braila.png” alt=”Blog meet Braila” border=”0″ /></a>

Si ca sa nu uit, Blog Meet Braila 2 va avea loc pe data de 23 Noiembrie, ora 15:00 in Kapa Caffe. Sa va vad acolo!