// March 2nd, 2009 // 18 Comments » // Din viata, Educatie
In ultimele 2 zile am fost bombardat (ce grandios suna o.O) de intrebarile “Ai fost la TVR?“, “Ai aparut la televizor?” si “Cum a fost?“. Fiindu-mi greu sa-i povestesc fiecaruia in parte cu detalii am promis ca voi scrie un articol pe blog in care voi prezenta cum mi-am petrecut ziua de sambata. Si acum imi voi tine cuvantul…
Asadar, cum am zis si intr-un articol anterior, saptamana trecuta, eu (Bogdan) si Alex am fost invitati la TVR1 la emisiunea “Ne vedem la TVR“, de catre o domnisoara care s-a dovedit a fi foarte simpatica si de treaba (comoderator al emisiunii), pe nume Marina Ungureanu. Ea a invitat cativa bloggeri si bloggerite, insa foarte putini au onorat invitatia, printre care si eu.
Desi am fost invitat pentru a sustine tabara elevilor si parintilor si nu am fost un invitat VIP precum Corneliu Vadim Tudor sau Silviu Prigoana, m-am simtit ca si unul prin felul in care am fost tratat. Un angajat TVR a fost trimis pana la Calea Aviatorilor ca sa imi arate drumul pana la sediu in caz ca nu m-as fi descurcat si apoi am fost cautat de Marina, care pe tot parcursul emisiunii m-a sustinut si mi-a spus ca oricand simt nevoia sa intervin in discutie, pot sa o fac. Se pare ca i-au placut articolele de pe blog si modul meu de a gandi.
Emisiunea a avut doua parti: in prima parte (pentru care am fost invitat) s-a discutat despre scoala in general, insa atmosfera nu a fost una prea linistita datorita stimabililor Vadim Tudor si Silviu Prigoana, care s-au luat la intrecere care sa vorbeasca mai mult, iar Marina Almasan a cam tacut, nefiind prea pregatita pentru o astfel de situatie; in a doua parte (la care am ramas la sugestia Marinei) a avut ca tema un conflict intre un profesor de matematica si un elev de-al sau.
Cum am precizat si mai sus, prima parte a fost foarte obositoare, galagioasa, zgomotoasa, mai mult o cearta decat o discutie civilizata in care cele doua tabere s-au atacat continuu. A aparut si cazul unui “stimabil” domn profesor care a dansat dezbracat si a facut propuneri indecente unor eleve dupa “putin vin” la un bal. Elevii nu au fost lasati sa vorbeasca, incat la un moment dat eram hotarat sa iau cu forta un microfon si sa-l rog pe domnul Vadim sa ne lase macar doua minute si pe noi, “muritorii de rand” sa ne spunem parerea in 2-3 cuvinte. N-am mai avut timp insa si nici posibilitatea, asa ca dezbaterea s-a amanat pe alta data, cand va putea ajunge si ministrul Invatamantului, Ecaterina Andronescu.
Partea a doua a fost una mai calma, discutandu-se doar despre un caz particular. Povestea era una comuna, insa datorita parintilor oameni de afaceri a ajuns la televizor. Unui elev i-a sunat telefonul in ora de matematica, primind un SMS de la mama sa care-si uitase cheile de la casa (aceasta fiind urgenta). Profesorul, enervat de zgomot s-a apropiat de elev si i-a tras o palma dupa ceafa, provocand spargerea ochelarilor acestuia. Baiatul, cu un gest copilaresc a scos un pistol cu apa din banca si l-a stropit pe stimabil pe sacou. Drept urmare, elevul a ramas corigent la matematica si a incheiat semestrul cu nota 6 la purtare.
Bineinteles ca stimabilul profesor era un comunist, caruia ii placea sa-si educe elevii cu putina violenta, dupa cum a confirmat un parinte de-al unui fost elev de-al sau printr-un telefon in direct. Ce sa zic, asa mare tragedie a fost ca s-a auzit o secunda de zgomot in timpul orei, mai ales cand scopul elevului la scoala este “sa invete”, nu sa vorbeasca la telefon. Atunci am luat si eu cuvantul si l-am intrebat ceva in genul: “Domnule profesor, daca scopul unui elev la scoala este sa invete, atunci scopul unui profesor este sa predea, nu? Asadar, daca unui elev ii suna telefonul in timpul orei si primeste o palma dupa ceafa din aceasta cauza, daca ii suna si profesorului si acesta trebuie sa primeasca acelasi tratament?“. Atunci l-am cam inchis pe stimabil, Marina Almasan parand surprinsa ca si profesorilor le mai suna telefoanele in timpul orelor, dupa care a urmat un rand de aplauze din partea taberei mele.
Mi-a parut putin rau mai spre sfarsit, cand mi-am dat seama ca si familia era vinovata pentru copilul rasfatat care raspundea tuturor obraznic si spunea “lasa ca rezolva tata”. Eu cred ca acest conflict se putea rezolva in cadrul institutiei de invatamant si nu trebuia mediatizat. Insa e doar parerea mea…
La sfarsit am primit o carte la alegere drept premiu pentru activitatea mea, alegand un dictionar Roman – Englez. A fost o experienta foarte interesanta sa fiu pe platou si sa fiu vazut de atatia oameni, chiar daca doar pentru cateva secunde. Nu ma asteptam ca dupa emisiune sa primesc foarte multe SMS-uri si telefoane cu felicitari si la fel si pe Yahoo! Messenger mai pe seara. Au urmat intrebarile din primul paragraf, la care sper ca am raspuns la inaltime cu acest articol.
Am fost intrebat daca am vreo inregistrare, insa nu am. O sa incerc sa vorbesc cu Marina sa vad daca pot face rost. Ii multumesc mult pentru invitatia si sper sa-i mai pot onora si alte viitoare invitatii, la care poate voi avea un rol mai importat, cine stie…
PS: Mi-am adus aminte de o faza tare:
Prigoana: Pot sa-ti zic Cornel, nu?
Vadim: Poti sa-mi zici “maestre“!
