http://eciudat.ro

2.

3.

Nota: Acest filmulet este un pamflet si trebuie tratat ca atare (si cere cunostinte medii de limba engleza).

Cand am ajuns acolo, sincer, m-am cam speriat. Desi sunt pasionat de informatica (e cam singurul lucru care-mi place si mi-ar putea asigura viitorul), nu sunt asa de disperat. Am vazut o groaza de elevi care altceva nu aveau de facut decat sa discute tot felul de chestii cat mai complicate din lumea IT si sa-si piarda noptile in zonele cu internet si prize. Inteleg sa fii pasionat, insa cand ajungi intr-o zona montana eu zic ca e momentul sa te relaxezi, sa uiti de “servici” (desi suntem elevi, banuiesc ca nu sunt singurul care considera programarea un mod de “a lucra”). Insa asa sunt unii si nu-s eu in masura sa-i judec.

Cat despre sederea mea, pot sa spun ca a fost un relax total. Nu m-am stresat deloc cu concursul (am dormit doar doua ore inainte sa-mi prezint lucrarea, de la 7 la 9 dimineata) si nici nu m-am agitat prea tare, desi nu mi-au placut multe din deciziile juriului si nici clasamentul final, considerand ca alte lucrari erau mai valoroase. In fine. Vreau sa spun insa ca din multimea aia de “geeks”, am reusit sa gasesc si eu (foarte repede) cu cine sa stau si sa ma distrez. Am venit cu trei baieti de treaba din Braila si l-am luat si pe TheJudger din Focsani (o cunostinta mai veche de pe forumuri), iar apoi am cunoscut o gramada de baieti foarte de treaba din Salaj, Botosani (printre care si Andrewboy, alta cunostinta de pe forumuri, care ne-a surprins placut calificandu-se la Open si castigand in final locul 3), Cluj, Constanta, Buzau si chiar si Olt. Cateva poze:

Asta a fost pana in ultima zi a mea (duminica) si apoi am facut curatenie. A fost frumos si abia astept Infoeducatie 2010. Nu uitati, “what happens in Galaciuc, stays in Galaciuc“!

Trist.

Later Edit: Ca tot ziceam de meciul de aseara. Intrati pe Gsp sa vedeti despre ce sunt primele stiri )

Am plecat joi pe la pranz cu trenul pana la Ploiesti (un accelerat pentru ca nu mai exista nici un InterCity Braila – Ploiesti) de unde a venit si m-a luat prietenul respectiv cu masina. Mi-am promis ca n-o sa mai merg niciodata singur cu trenul,. decat daca are priza sa-mi tin laptopul “in viata” pe tot parcursul calatoriei, cu castile date la maxim si bine infundate in urechi.

Mi-am luat bilet la clasa I, incercand sa evit taranimea (aglomeratie, galagie, mirosuri dubioase, caldura, prostie umana tipica societatii romanesti), insa planul meu a esuat complet. Pe langa primele “simptome” din paranteza, am avut parte din abundenta de ultimul. De la persoanele din capatul celalalt al vagonului, care se certau pe teme religioase (complet imbecile subiectele, adevarate confruntari intre “crestini” si “necrestini”, cu argumente penale), la diversi comentatori sportivi (care n-au ajuns la pubertate, dar au pierce-uri si diverse “accesorii”), la cupluri care se “joaca in moduri dubioase”, la baba din fata, care pur si simplu si-a scos ciorapii si i-a bagat in poseta in fata mea, care nu facea diferenta intre o lanterna si un binoclu cand a venit un surdo-mut sa-si vanda marfa, insa a cumparat de la el altceva mai ieftin, iar in cele din urme s-a dus sa-si “fumeze” batranetea dupa cateva “vorbe de intelepciune” (vorba celor de la Parazitii din melodia Tu nu contezi “Detest crestinii care fura injura si tin post”), la alti “crestini”, care vorbeau la telefon despre cum sora i-a gresit asa de mult si a facut-o sa pacatuiasca cand a tras-o de mana inaintea spovedaniei si alte prostii de genul pentru care nu mi-am obosit mintea sa le retina. Oricum ati inteles ideea, sper…

Joi seara si vineri mai toata ziua m-am relaxat regeste, stand in pat, iar seara am iesit in oras. Ma taiase pofta de un kebab si in fata unui local apar doi tipi, cu care am avut “un dialog interesant”:

Unu’ din tipi: Baieti, sunteti cumva din zona?
Eu: Nu, turisti.
El: Avem ceva fete de bagat “la bucluc”. Va intereseaza?
Eu: Nu… (interesanta expresia, n-am mai auzit-o pana acum)
El: Hai ma. Sunt bune, ieftine si fac “tot tacamu’”!
Eu: Tot, nu.
El: Va platesc ele pe voi, nu trebuie sa le dati nici un ban, ca au chef!
Eu: Nu, mersi.

Dupa ce s-a mai rugat tipu’ vreo cinci minute de mine, a renuntat in cele din urma. Peste putin timp ne-am reintalnit cu cei doi si cu “fetele” care aratau ca doua scobitori penale, fara dinti in gura (ce-ti mai e si cu traficul asta de carne vie). Si daca tot suntem pe subiect, trebuie sa mentionez de doua “domnisoare onorabile” de la mine in cartier, in care una incerca s-o convinga pe cealalta sa mearga cu ea “la Spania”.

Si ca sa inchei am vazut-o pe Narcisa Suciu intr-un Pub. Arata mai rau decat in poze sau la TV, evident…

PS: La intoarcere a fost bine, m-am intors cu masina sambata seara.

1. Numele tau de familie ramane neschimbat.
2. Garajul este al tau pe de-a-ntregul.
3. Planurile de nunta se rezolva de la sine.
4. Ciocolata este doar o alta gustare.
5. Poti sa devii presedinte.
6. Niciodata nu poti sa fii gravid.
7. Poti purta un tricou alb intr-un parc acvatic.
8. Poti sa nu porti nici un tricou intr-un parc acvatic.
9. Mecanicii de automobile iti spun adevarul.
10. Lumea intreaga este toaleta ta. Niciodata nu trebuie sa conduci pana la o alta statie de benzina ca sa cauti o toaleta deoarece aceasta in care esti este prea scarboasa.
11. Nu trebuie sa te opresti sa te gandesti inspre ce parte trebuie sa invarti o piulita sau un surub.
12. Acelasi loc de munca, salariu mai mare.
13. Ridurile adauga caracter.
14. Rochia de mireasa – $5000. Inchirierea unui frac – $100.
15. Oamenii nu se holbeaza niciodata la pieptul tau atunci cand vorbesti cu ei.
16. De la tine se asteapta practic sa mai scapi ocazional “cate un sunet” bine armonizat…
17. Pantofii noi nu taie, jeneaza sau mutileaza piciorul.
18. O singura dispozitie sufleteasca mereu.
19. Conversatiile telefonice se termina in exact 30 de secunde.
20. Stii tot felul de lucruri despre tancuri.
21. O vacanta de cinci zile necesita o singura valiza.
22. Poti sa-ti deschizi toate borcanele.
23. Esti coplesit cu laude pentru cel mai mic act de gandire.
24. Daca cineva uita sa te invite, el sau ea mai poate inca fi prietenul tau.
25. Lenjeria intima costa 27 RON trei perechi. (nu-i asa ca ai facut socoteala in gand, sa vezi daca se potriveste?)
26. Trei perechi de pantofi sunt mai mult decat suficiente.
27. Nu ai aproape niciodata probleme cu cureaua de pantof in public.
28. Nu esti capabil sa vezi cute pe hainele tale.
29. Totul de pe fata ta ramane in culoarea originala.
30. Aceasi freza tine ani de zile, poate chiar decenii.
31. Trebuie sa-ti razi doar fata si gatul.
32. Te poti juca cu jucarii toata viata ta.
33. Burta de obicei iti ascunde soldurile mari.
34. Un portofel si o pereche de pantofi de o singura culoare pentru toate sezoanele.
35. Poti purta pantaloni scurti, indiferent de cum iti arata picioarele.
36. Poti sa-ti “faci” unghiile cu un briceag.
37. Ai libera alegere privitor la a-ti lasa mustata.
38. Poti sa faci cumparaturile de Craciun pentru 25 de rude in ziua de 24 decembrie in 25 de minute.

Dupa lista aceastam se pare ca nu-i de mirare ca barbatii sunt mai fericiti!

Nota: Ideile sunt luate dintr-o prezentare PowerPoint primita pe mail, cu mici modificari facute de mine.

Sunteti de acord? Daca da, de ce? Si daca nu, iar de ce?

Sunt sigur ca toti va amintiti in special de desenele consacrate Tom & Jerry, Cow & Chicken, Looney Tunes, Dexter’s Laboratory, Jonny Quest, Two Stupid Dogs, Ed, Edd n Eddy, Batman, Superman, Spiderman, Captain Planet, X-Men, Power Rangers dar si cele de pe canalele romanesti Pokemon, Viata cu Louie, Inspector Gadget si in special, preferatul meu, Dragon Ball (pe vremea aia stiu ca toti spuneam “ne uitam la Son Goku“). Imi pare rau daca am mai omis, insa sper sa ma revansez cu un top 20 desene.

Sa continui insa cu seria Dragon Ball. Imi aduc aminte, ca pe vremea aceea, bateam toata ziua mingea cu cei din cartier. De dimineata pana seara jucam “Baraj”, “Nemtoaica” (sau “Douzeci si una”), “Malaias” (sau “Victoria”), “Poarta in poarta” si bineinteles, fotbal, cand reuseam sa prindem terenul imens de la iesirea din oras, sau cel din curtea scolii (mai rar). Nu mai stiam de mancare, de teme si lectii, de obligatii, insa un singur lucru stiam: la ora doua si jumatate incepea Son Goku! Si cand se facea timpul pentru desen, cartierul devenea pustiu. De la cei mai mici, de cinci sau sase ani, pana la cei de liceu, nu exista alta preocupare la momentul respectiv, decat vizionarea desenului preferat.

Pot spune ca aceea a fost una din cele mai placute perioade din copilarie. Am fost atat de captivat de acest desen (si sunt sigur ca nu numai eu), incat daca se intampla cumva sa pierd un episod, era o zi pierduta. Au mai fost si alte desene pe care le urmaream cu placere (Pokemon, spre exemplu) si multe altele, odata cu trecerea timpului, insa nu cred ca a mai fost vreunul asa de interesant precum Dragon Ball.

Timpul a trecut si cum toate se strica in Romania, evident, s-au stricat si desenele. Au inceput sa apara tot felul de porcarii, au tradus toate desenele in limba romana, stricand tot farmecul (pe Cartoon Network ma refer), imputinandu-se altfel numarul de copii care stiau engleza. Multi din generatia mea au inceput sa invete engleza de la desene si multi au ajuns foarte tari. Insa, trebuie sa recunosc, cu riscul de a ma face de ras, ca primavara asta am tras seriile Dragon Ball, Dragon Ball Z si Dragon Ball GT si le-am urmarit (ca un disperat, ore in sir, zilnic, desi am aproape 18 ani) cu mare placere. Nici nu se compara cu anime-urile din ziua de azi, gen Naruto, Bleach, sau altele, care nu mai au acelasi stil original care a excelat in Dragon Ball.

Nu vreau s-o mai lungesc aiurea, am vrut sa fiu cat mai la obiect cu acest articol cu care particip la Concursul de desene animate de pe desenele-copilariei.net. Imi doresc insa ca acele desene vechi si bune sa reapara pentru generatiile mai “tinere”, sa se bucure si acestea de ele cum ne-am bucurat si nou.

Daca v-a placut articolul as aprecia mult votul vostru!

Am fost contactat de vreo doua ori in ultima luna. Prima oara de un tip care voia un mic CMS (imi explicase el ceva detalii) si am acceptat sa batem palma la 200 de euro. Dupa cateva zile, a disparut. Un al doilea, dorea un site pentru agentia sa de turism (nu cred ca exagerez, insa o astfel de afacere este una profitabila si cere un site de calitate) care, dupa ce-mi spune cerintele (design, animatii, panou de administrare si altele), pe care le-am scos greu de la el, afirma ca nu stie cat sa ceara si dupa ce-i trantesc un pret (350 euro, ca sa scot macar un 250), nici ca mai da vreun semn de viata. Ca sa nu mai zic ca mai aparuse unul care “din pacate nu avea banii pe moment”. In fine…

Cel mai bun raspuns pentru intrebarea din titlu insa, se gaseste intr-un articol din Evz. Citez:

“Potrivit lui Varujan Pambuccian, preşedintele Comisiei de IT&C din Camera Deputaţilor, un profesionist creează un site contra unei sume de 7.000-10.000 de euro.”

Poate prin articolul asta o sa se trezeasca mai multi oameni la realitate, sa inteleaga ca un site complex facut de la 0 nu e chiar floare la ureche, ci e de muncit la el, drept urmare trebuie platit cum trebuie. Si nu cred ca eu sunt cel care exagerez…

PS: Sper sa-mi fac si eu un portofoliu curand.

M-a amuzat, insa nu suficient de mult sa-mi treaca supararea pe cei de la Yahoo!. Macar asta a ajuns in folderul Spam, nu ca multe altele care intra in Inbox…

PS: Nu uitati sa-l contactati pe Viorel, daca vreti sa va vindeti fierul! )