Scoala, trecut si prezent

Ce este scoala? Conform Wikipedia:

Şcoala (grec. scholé = trebuie, studiu) este o instituţie publică proprietate de stat sau privată unde se învaţă disciplinele prevăzute într-un plan de învăţământ.

Mi se pare o definitie cat se poate de exacta si corecta, insa scoala in sine trebuie sa reprezinte mult mai mult.

In primul rand, scoala este prima etapa de introducere in viata. Pana la 6, 7 sau 8 ani, cand incepe clasa I, viata este roz, fara stres, fara obligatii, fara indatoriri. Este o perioada foarte frumoasa, de care cu totii ne aducem aminte cu drag, desi mai primeam cate o bataie buna de la parinti pentru nazbatiile facute, uneori inconstienti. Odata cu intrarea in aceasta prima etapa, totul se schimba destul de dramatic. Pe langa lucrurile obisnuite: sculatul devreme, orarul, programul zilnic, temele, lectiile, adunarea de noi cunostinte, etc., un elev experimenteaza lucruri si pe partea emotionala: sentimente noi, respectul, increderea, ajutorul, dezamagirea, prieteniile si mai ales, dorinta de a avea succes in viata, incepand cu notele pe care le ia. 

De aceea, cel mai important element in viata de elev, inaintea colegilor, este profesorul (sau invatatorul / invatatoarea). Pe langa faptul ca acesta trebuie sa predea si sa asculte, un profesor trebuie sa aibe o relatie cu elevul, sa stie sa-l incurajeze cand este nevoie, sa-l atentioneze cand greseste si cel mai important, sa-l motiveze. Si spun asta din proprie experienta…

Oare de ce o data cu cresterea in varsta, rezultatele scolare scad la majoritatea elevilor? Materie prea grea? Prea multa? Exigenta marita a profesorilor? Pozitia mai moale a parintilor? Poate. Eu cred insa ca factorul cel mai important care determina acest lucru este lipsa de interes a profesorilor in a-si motiva elevii, lucru care se accentueaza tot mai mult odata cu trecerea anilor. 

In timpul scolii primare, tin minte ca doua persoane m-au facut sa am rezultate: doamna invatatoare si mama. Chiar daca de multe ori mi-am dat seama indirect, am stiut intotdeauna ca aceste doua persoane m-au motivat cel mai mult. Poate prin simplul fel in care ma abordau, poate prin alte lucruri, dar lor le datorez rezultatele din acea perioada. Apoi, in timpul gimnaziului, doi profesori au contribuit la acest lucru: domnisoara diriginta si domnul profesor de matematica. Prima m-a facut (uimitor) sa-mi placa limba si literatura romana (mai putin literatura, dar totusi, mai mult decat acum), iar cel de-al doilea mi-a transmis un interes fata de matematica (care s-a evaporat complet odata cu inceperea liceului). Doar atat a contat si rezultatele au venit.

Insa a inceput liceul si totul s-a naruit. Fiecare profesor era interesat numai de materia pe care o preda si atat. Lipsa de interes a multor “astfel” de profesori, strica multi elevi. Multi se cred perfecti si nu suporta sa fie contrazisi, pe altii ii intereseaza doar cariera si buzunarul, altii se prefac ca le pasa, altii poate sunt dezamagiti de anumite “exemplare” de elevi, dar per total, se poate observa cu usurinta neinteresul de a-i motiva pe elevi, de a trece dincolo de un stilou si un catalog.

Dar asta e. Scoala este un drum, care trebuie parcus si un test, care trebuie trecut. Unii raman in urma, altii reusesc sa mearga mai departe cu greu, iar altii ajung la destinatie fara probleme. Insa s-ar fi putut ca toti sa treaca, daca s-ar fi vrut mai mult acest lucru. Insa in Romania nu prea se mai vrea asta, o lipsa totala de interes apasand greu asupra tarii noastre si nu numai in invatamant…

Revenind la profesori, eu cred ca cel mai mare respect pe care-l poate primi un profesor din partea unui elev nu este determinat de notele sau rezultatele acestuia, ci de amintirea cu drag a acelui profesor, care a stiut sa-l indrume si sa fie un bun sfatuitor.

Daca va place, votati-ma si pe Blogoree: Scoala, trecut si prezent!